Lectură de 8 min
Maria Telescu: Unul dintre obiceiurile lor pe care le-am adoptat este să merg zilnic pe jos minimum patru kilometri.
Români din lume este seria editorială start-up.ro dedicată antreprenorilor români din străinătate, celor care sunt angajați la marile companii care schimbă lumea, cercetătorilor, tuturor românilor care vor mai mult și fac mai bine. Știi un asemenea român? Scrie-ne pe [email protected].
Maria Telescu este din Timișoara, a studiat chimia și, înainte de a pleca din țară, a avut mai multe locuri de muncă. Cel mai mult a lucrat într-un magazin, un job apropiat de pasiunea ei pentru modă și design. Interesul pentru Asia apăruse însă cu câțiva ani înainte să se gândească la mutare.
„Am început prin 2005 cu filme asiatice, japoneze, chinezești și coreene, iar în 2008 am decis că țara mea de suflet va fi Coreea. Am avut prima mea vacanță în Seul, de cinci zile. A fost o experiență unică”, a povestit Maria într-un interviu pentru start-up.ro, rubrica Români din lume.
În 2009, l-a cunoscut pe Facebook pe actualul ei soț, care este coreean. A decis să se mute în Coreea de Sud, deși familia ei avea rezerve. Părinții au susținut-o și i-au dat sfaturi despre lucrurile la care să fie atentă.
„Când am ajuns aici aveam 20 de ani. Nu știam mare lucru, dar știam că asta vreau să fac. Știam să citesc și câteva cuvinte în limba coreeană. Atât!”, a spus Maria.
_.png)
La început, Maria a stat trei luni în Coreea, atât cât era perioada permisă de viza de turist. A revenit apoi pentru o săptămână în România și s-a întors în țara în care voia să își construiască viața.
Ei i-au trebuit aproximativ două luni pentru primele etape ale acomodării și aproape un an ca să înțeleagă mai bine diferențele culturale.
„A fost greu, dar am învățat multe. M-am simțit străină și nici nu am fost ușor acceptată, mai ales în perioada aceea, când nu existau atât de mulți străini în Coreea”, își amintește Maria.
Unele diferențe le-a descoperit în gesturi obișnuite, cum ar fi o masă luată împreună cu persoane mai în vârstă. Deoarece, în Coreea, respectul față de vârstă se vede și în felul în care cei mai tineri se comportă la masă, a povestit ea.
„Când mergi la masă cu oameni mai în vârstă, trebuie să aștepți să termine ei de mâncat și apoi să pui și tu lingura jos. Nu ai voie să termini înaintea lor.”
Maria a mai spus că filmele care au atras-o inițial spre Coreea arată doar o parte din această țară. Experiența de a locui acolo i-a adus o imagine mai complexă, cu obiceiuri pe care le admiră, dar și cu presiuni pe care le resimte în viața de zi cu zi.
„Sunt multe lucruri reale, dar și multe lucruri «de scenă». Viața de zi cu zi este cu totul alta. Trăind în cultura lor de atâția ani, pot spune că sunt și aici plusuri și minusuri.”
Un obicei pe care Maria l-a preluat în Coreea este mersul zilnic pe jos. Ea a menționată că oamenii din jurul ei acordă atenție mișcării, inclusiv dimineața, înainte de începerea programului.
„Unul dintre obiceiurile lor pe care le-am adoptat este să merg zilnic pe jos minimum patru kilometri. Pot spune că mă ajută enorm, atât fizic, cât și psihic.”
Acasă, însă, continuă să gătească românește. Le pregătește și socrilor ei sarmale, răcituri, ouă umplute, ciorbe sau mămăligă.
Diminețile familiei sunt organizate în jurul copilului: Maria se trezește, de regulă, la ora șapte, îl pregătește pentru grădiniță, iau micul dejun și merg la stația autobuzului.
„Coreenii servesc și mâncare gătită dimineața, cum ar fi supă sau orez. Apoi mergem la stația de autobuz. În Coreea, grădinițele au autobuze proprii, care iau copiii din stațiile aflate în apropierea caselor”, a mai povestit ea.
Pentru Maria, punctualitatea și atenția acordată celorlalți sunt printre lucrurile care ies în evidență în societatea coreeană. Când am întrebat-o care este cea mai mare diferență pe care o vede între români și coreeni, răspunsul ei a fost scurt: „Cred că cea mai mare diferență este respectul”.
Această atenție la regulile sociale poate deveni însă și o sursă de presiune. Maria a adăugat că a simțit-o inclusiv în așteptările față de femei, deși observă că unele atitudini s-au schimbat față de perioada în care s-a mutat acolo.
„Sunt anumite lucruri pe care societatea coreeană încă le consideră că „nu ar fi OK” pentru o femeie, de exemplu să porți un decolteu sau să fumezi în public lângă un bărbat. Societatea este mai blândă decât atunci când am ajuns eu aici, dar încă există ideea că femeia trebuie să aibă grijă de copii, iar bărbatul aduce banii în casă.”
În prezent, Maria își dedică timpul creșterii copilului. Vorbește despre acest rol ca despre o muncă importantă și dificilă, care i-a schimbat prioritățile.
„Momentan sunt mamă și consider că este cel mai greu job din lume, pentru că de aici se formează rădăcinile și lumea devine mai bună sau mai rea.”
De-a lungul anilor petrecuți în Coreea, Maria a lucrat însă în domenii diferite: a fost ghid turistic în Seul, a lucrat la aeroportul Incheon, a studiat modelingul și actoria și a obținut roluri în câteva filme coreene.
„În trecut am avut câteva joburi în Coreea: ghid turistic în Seul, am lucrat la aeroportul din Incheon, am studiat modelingul și actoria și am jucat în câteva filme coreene.”
Unele locuri de muncă le-a găsit cu ajutorul soțului, iar pentru proiectele de actorie și modeling a aplicat și a fost acceptată. Din experiența ei, programul de lucru poate fi solicitant și diferă de la un job la altul, dar pauza de prânz este, în general, respectată.
„Munca este multă. Îmi place că respectă ora de prânz, când poți ieși între 12:00 și 13:00, la restaurant sau la cantina companiei. În general, programul este de la 8:00 până la 18:00, dar depinde”, a spus Maria.
Maria descrie Coreea ca pe un loc în care multe lucruri administrative și servicii sunt organizate astfel încât să economisească timp.
Ea a oferit exemplul unei vizite la pediatru: după înregistrare, primește pe telefon informații despre câte persoane sunt înaintea ei și o notificare când îi vine rândul.
În același timp, îi lipsesc din România laboratoarele la care poate merge direct pentru analize uzuale. Din experiența ei, în Coreea acestea se fac în cadrul spitalelor și la recomandarea medicului.
„Mergi la doctor, te înregistrezi la intrare și primești pe telefon câte persoane sunt înaintea ta, cât ai de așteptat și chiar o alertă când ești următorul. Dar nu există clinici unde să îți faci rapid analize de sânge, cum avem în România. De asta chiar duc lipsă.”
Și costul vieții vine cu diferențe pe care le-a observat în cumpărăturile obișnuite. Maria a adăugat că, în cazul ei, ieșitul la restaurant poate fi mai ieftin decât gătitul acasă, în timp ce fructele sunt scumpe.
Ca repere, dă prețul de aproximativ 2.000 de woni (aproximativ 7 lei) pentru un litru de lapte și de 7.000 de woni (aproape 24 de lei) pentru un cofraj de 30 de ouă. Ea estimează că un venit lunar de aproximativ 2.500 de euro (peste 13.000 de lei) ar permite un trai confortabil, în funcție de situația fiecăruia.
Maria a început să posteze despre Coreea încă din 2009, dar a adăugat că a tratat contul de Instagram mai serios din 2019. Oamenii îi puneau des întrebări despre limba coreeană, locurile de vizitat și posibilitatea de a trăi acolo, iar ea a decis să împărtășească mai mult din propria experiență.
„Am primit mereu întrebări cu și despre Coreea și acesta a fost unul dintre motivele pentru care am făcut contul. Cea mai frecventă întrebare este dacă poți vorbi engleză în Coreea. Coreenii știu destul de puțină engleză, însă nu este imposibil să călătorești sau chiar să locuiești aici.”
Maria primește și mesaje de la români care iau în calcul o mutare. Sfatul ei este să încerce să înțeleagă obiceiurile locului și să fie pregătiți să își schimbe unele așteptări. A cunoscut și persoane care nu s-au putut acomoda și au decis să plece, a menționat ea.
„Le spun să fie deschiși la schimbare, pentru că așa le va fi mult mai ușor să treacă prin cultura coreeană. Am avut prieteni care nu au putut să se obișnuiască în Coreea și au renunțat. Depinde mult de tine ca om.”
După anii petrecuți în Coreea, Mariei îi lipsesc aerul curat și o viață cu mai puțină presiune. Poluarea este o problemă pe care o resimte direct: povestește că există zile în care familia primește alerte privind calitatea aerului și recomandări să evite ieșitul afară sau să poarte mască.
„În primul rând, îmi lipsește aerul curat. Primim și alerte să nu ieșim din casă în ziua respectivă sau să purtăm mască. Apoi, îmi lipsește libertatea mentală. Este un stres continuu în viața cotidiană.”
Soțul ei a vizitat România de mai multe ori și își dorește la rândul lui să se mute aici, a mai povestit ea. Familia se gândește la o revenire în 2028–2029. Își imaginează o casă la sat, cu grădină, dar înainte trebuie să găsească o soluție pentru venituri. Deocamdată, economisesc bani cu gândul de a deschide o afacere în România.
„Vrem din inimă să ne mutăm în România. Ne dorim o casă la sat, cu grădină. Problema este locul de muncă în România; asta ne ține încă în Coreea. Strângem bani ca să deschidem o afacere”, a mai spus Maria.
Dacă s-ar putea întoarce la momentul în care a plecat din Timișoara, ar lua aceeași decizie. Singurul lucru pe care i l-ar spune tinerei de 20 de ani care știa doar câteva cuvinte în coreeană ar fi să aibă mai multă încredere în ea.
„Aș lua aceeași decizie și mi-aș spune să am mai multă încredere în mine. Iar celor care vor să plece le-aș spune să cântărească bine ce își doresc și, dacă acesta este visul lor, să lupte pentru el. Să nu se abată din drum.”
Pasionată de idei de business și de oamenii din spatele lor, vede în fiecare startup o poveste care merită spusă și care poate deveni inspirație pentru alții. De peste 8 ani scrie despre antreprenoriatul românesc, ecosistemul de startup-uri și investiții, urmărind cum ideile bune cresc, se validează și se transformă în businessuri cu impact.
Te-ar putea interesa si urmatoarele:
Alexandra Ciornei
